...Ma intreb daca visele nu imbatranesc in asteptare. Daca nu le cresc mustati si plete pana sa devina implinite. Ma intreb daca noi nu imbatranim cumva inaintea lor. Nu toate castelele au parcare pentru trasuri. Pentru ca trasurile nu gasesc mereu castelele cautate. Dar, pana ce nu iti lipseste ceva cu adevarat, nu stii de ce iti este dor. Si abia cand ti-e dor, intelegi ce ti-a lipsit mai mult. Imi pare rau. Caci de multe ori, visele se sting. Ca niste lumanari abandonate in pragul unor usi, peste care ingerii nu pot sari. Se baricadeaza in baloane de intuneric. De frica sa nu fie ranite. Si mintite ca, in fiecare se intregesc si adeveresc. Suntem insotiti de vise imune. Atat de imune ca nu pot fi muribunde. Desi sensul lor se defaimeaza, desi gustul lor e searbad, desi insufletirea lor e un soroc amanat. Probabil ca razi....Asta nu inseamna ca tu n-ai vise...
↧