...gandurile sunt cuburi de joaca. Rasucite, incurcate, colorate. Daca ai fi gandit ca soarele se ascunde in mare, ai fi ales sa te numesti orizont. Daca ai fi stiut ca maine esti inger fara cer, ai fi cumparat teren pe-un nor. Daca ai fi gandit ca te stingi peste 20 de ani si plutesti de maine, atunci era bine sa te numesti inger si atat. Gandurile seamana cu haimanalele. Fugaresc idei, se indragostesc de necunoscuti, pacatuiesc existand. Gandurile de care vrei sa scapi te urmaresc oriunde te-ai duce. Gandurile dor cand devin o canapea pe care te asezi de oboseala. Daca ai fi stiut ca gandurile traiesc cat esti viu, n-ai mai fi incercat sa le inventezi pe cele ce-ti lasa amar. N-ai ce face cu gandul ca te inseala, ca te amageste, ca te uraste, ca te pierde, ca nu-i mai esti casa. N-ai ce face cu gandul ca asfaltul nu-ti iubeste pasul, ca vantul nu-ti pastreaza parfumul, ca secundele devin prea repede trecut. N-ai ce face cu gandul ca paradisul e pentru bogati, ca multi se cred legea, ca legea nu-i corecta, caci corectul inseamna ce stiu ei, ca ei sunt o baclava expirata, ca ce-ai cumparat expirat, fara bon e perfect si valabil. Sa gandesti insa ca gandul tau gandeste si el. Altfel nu ti-ar raspunde cand intrebi, nu te-ar certa si nu te-ar ocroti. Nu-i o solutie sa dai gandurile la spate. Si spatele doare. Sa dai credit gandului. Pentru ca tu esti gandul ce face umbra destinului...
↧