....Te vad rugand frumosul sa se cuibareasca in vizuina palmelor tale, satule de rugi amortite. Te simt ca n-ai ce spune, pentru ca altii iti vand timpul. Poate pentru ca, te-au transformat intr-un musuroi ce-ascunde fosilele unor vise. Te vad destramat de tot ce te imparte in putin, pentru tot mai multe. Si nu stiu cum sa te refac din cioburi, intr-un cuib de lacramioare ocrotit de indrazneala unei raze. Te simt parfumat cu mine ca si cand ai razui lenes coaja unei portocale zemoase. Te simt incercandu-mi intelegerea, compunandu-mi rabdarea. Te vad leganand intunericul, ca tu sa mai prinzi o zi. Te simt asteptandu-ma la coltul unui bob. Oftand ca o gazela imbratisata de spini ce-o scapa de la moarte. Te vad, drag prieten mut. Te simt ca pe un fluture ce mi se zbate-n par. Si zambesc aplaudandu-te ca pe o capodopera. Zambesc inundata de eliberarea ta, platita cu toate simtirile. Pe care n-as fi stiut ca le am, daca nu te-as fi vazut…
↧