cu obrazul lunii
rotunjit pe-un umar,
te-am adunat
in scoica gandurilor mele
unde cuvintele dispar
intr-un curcubeu..
dezlega-mi gleznele
de rotunjirea pamantului
si da-mi un taram
de stele,
cuprinde-mi umerii
in mantia visului
unde aripile cresc
prelunge…
ia-mi palmele
si din causul lor
culege toate soaptele
nerostite, de iubire …
L.
↧