....marturisesc....ca urmez impiedicata pui de furtuna si ca astept la masa ei sa inceapa un joc de noroc, indiferent fiindu-mi daca cineva triseaza. Marturisesc....ca certata, mereu am pus paie pe foc, dar ca iertarea mai repede mi-a venit in glas pentru altii, decat pentru greselile personale. Marturisesc ca n-am iubit niciodata uitandu-ma in stanga si in dreapta si nici daca de undeva cad caramizi ce m-ar putea rani. Marturisesc ca n-am iubit nimic in stil uman, ci ca pe ceva supranatural care ti se arata o singura data. Marturisesc ca nimeni nu scapa de nimeni, ci se pitula temporar doar ca sa i se faca dor.Marturisesc...ca simt cum ma tii de mana si cum trebuia cumva, candva, sa-ti amintesc ce inseamna sa te intorci la tine. Si cat de important e sa nu te consumi ca cerneala, ci sa te desenezi cu varf de aur. Iar acel varf sa nu fie nici altul si nici alta. Ci sufletul tau, pe care, te-am invatat sa-l asculti orice ar fi, pe orice muzica.
↧