~~Ce blanda esti toamna cand ne intampini cu rapsodia pastelului tau picurata-n pahare si panere iar din aurul pamantului tesi vesminte aurii ...la tot ce-i verde si crud...Pe falfait de aripi calatoare ne rapesti sperante si vise, dandu-ne in loc ganduri triste si nostalgii...amagire,suspin...adunate-n resemnarea din noi...
De pe creste cu pletele-i argintii ,prin vant si ceata,florareasa ce-n dar ne ofera minunatele flori de gheata ,se apropie sovaielnic...Cum s-o primesc ? cu ciuda,cu ura...nu...Cu resemnare...
↧